Ieri, 31 ianuarie 2019, am participat la dezbaterea publică organizată la Centrul de Inovare și Imaginație Civică de către Primăria Cluj-Napoca și OART despre “Concursul internațional de soluții pentru realizare Masterplan si Plan Urbanistic Zonal (PUZ) pentru zona Sopor (250 ha).”
Majoritatea participanților la eveniment au fost proprietari din zonă, până la urmă chiar ei au fost țintiți prin acest eveniment, precum și printr-un chestionar pe care sunt chemați să îl completeze pentru a prezenta intențiile lor (de a construi, sau de a vinde). Din întrebările formulate de câțiva proprietari care au luat cuvântul, au reieșit multe aspecte problematice ale zonei dar și a procedurii de consultare privind elaborarea PUZ-ului pentru noul cartier Sopor. […] Detalii în articolul atașat.
Pe marginea temei discutate și a procedurii de consultare am formular două întrebări majore și propuneri afarente, în jurul următoarelor idei (vezi detalii în articol:
(1) În acest proces de consultare, primăria și OART se consultă și cu dezvoltatorii imobiliari? […]
(2) Primăria are intenția de a cumpăra terenuri în această zonă de la micii proprietari pentru a realiza obiectivele cu funcțiuni publice pe care dorește să le facă în această zonă? […]
Câteva dileme formulate în această fază a procesului de elaborare a Planului Urbanistic Zonal Sopor:
(1) Recurgând la formula de “concurs internațional”, primăria externalizează responsabilitatea stabilirii marilor repere ale dezvoltării urbane în această zonă […] Este asta un mod de a recunoaște că primăria nu are competențe în a elabora PUZ-uri și a face urbanism (precum susțin arhitecții că ar fi situația); sau este un nou tip de urbanism (neo)liberal, care prin concepte generoase de genul participare, informare și consultare publică îi fac pe oameni să aibă senzația că i-au parte la luarea deciziilor și să accepte că deciziile “experților”, nefiind politice, nu pot să fie decât corecte?
(2) Chiar dacă, aparent, primăria nu decide asupra dezvoltării zonei, și cu această ocazie ideologia urbană pe care o pune în practică prin direcția sa de urbanism și prin comisia sa de urbanism va fi cea neoliberală? […] Dacă acum parcelele din zona Sopor aparțin a circa 1000 de proprietari, iar planul este de a face aici un “oraș în oraș” cu 50000-70000 de locuitori, ne putem imagina cum altfel vor încăpea atâtea persoane pe 250 de hectare, dacă nu în blocurile/turnurile construite de dezvoltatorii imobiliari. […] … în ce și cum se va manifesta dorința exprimată a primăriei prin acest demers de a asigura un alt tip de dezvoltare urbană în zonă decât cea întâmplată în Bună ziua, sau alte cartiere periferice. […] va impune și reglementarea unei dezvoltări care vrea să satisfacă interesele investitorilor imobiliari, respectiv va facilita și producția de locuințe publice pentru a produce locuințe nu pentru profit c pentru locuit, accesibil în afara pieței de locuințe? Cea din urmă intervenție ar însemna o adevărată schimbare de paradigmă în politica de locuire și de urbanism. Se va întâmpla asta în Sopor?
Detalii în articol:
(3) … Ce ascunde această punere a problemei din partea arhitectului manager al concursului?: “ne temem ca nu cumva să se blocheze planul de dezvoltare din cauză că proprietarii de azi ai terenurilor vor începe să ceară prea mulți bani și investitorii nu vor mai cumpăra și nu vor mai construi.” Regăsim aici, oare, ideea că afacerile imobiliare sunt apreciate dacă sunt făcute de marii proprietari, dar sunt considerate a fi semne de lăcomie și dorință de îmbogățire pe nedrept dacă sunt făcute de propietarii mici?
(4) […] …. cuvintele șefului serviciului strategie și dezvoltare al primăriei sună clar ca o plasare a responsabilității pierderilor inerente asupra oamenilor mici: “dacă reușiti să vă asociați, veți avea pierderi mai mici.” Nu susține toată această procedură marii dezvoltatori imobiliari? Și, oare, nu asta se dorește, până la urmă? Pentru că, pe de altă parte, orașul are nevoie incontestabilă de locuințe. Pentru că municipalitatea atrage investitorii străini care au nevoie de forță de muncă angajabilă pe noile locuri de muncă create. Și atrage astfel și dezvoltatorii imobiliari, care extrag la rândul lor profit din această forță de muncă prin prețurile și chiriile mari impuse locuințelor produse tocmai cu scopul folosirii stocului de locuințe ca sursă de profit.
Printre atâtea dileme, două lucruri se pot afirma cu siguranță:
(1) Prin acest tip de guvernanță, Primăria Municipiului Cluj-Napoca asigură funcționarea fluxurilor acumulării de capital atât prin producție economică, cât și prin dezvoltarea mediului construit. Astfel devine ea actor pe piața de locuințe și pe piața forței de muncă, chiar dacă în mod direct nu cumpără de pe piață terenuri sau clădiri, sau nu crează locuri de muncă. Experții adunați azi la Primăria Municipiului Cluj-Napoca au fost formați în mod eficient de către Banca Mondială, promotoare a orașului ca “oraș competitiv”, cum anume să îndeplinească acest rol.
(2) Primarul Emil Boc a câștigat încă un meci de imagine al căruri mize le-a formulat astfel el însuși în decembrie 2018: “Vreau ca Sopor să fie un model de referinţă pentru România, un cartier ca la carte. Dacă laşi dezvoltarea doar în mâna privaţilor, care vin şi îşi fac fiecare bloc cum vor, pierzi din vedere ansamblul. Vom alege cei mai buni experţi.” Războiul implicit între micii proprietari și marii dezvoltatori imobiliari, așa cum se desfășoară el pe terenurile din zona Sopor, este un nou capitol al dezvoltării urbane post-socialiste a-la Cluj, și în mod particular al fenomenului gentrificării. De data asta putem observa cum actualii proprietari mici de terenuri, întruchiparea unei noi-vechi clase sociale care nici ea nu prea mai are loc în acest “Sillicon Valley al Europei de Est”, vor fi împinși în afara afacerilor imobiliare în care marii actori dezvoltatori doresc să acapareze toate resursele acumulării de capital prin producția de locuințe.
Descarcă întregul articol aici: