Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca a contestat hotărârea CNCD 531/2017 la Curtea de Apel Cluj, în cauza petiției cu privire la caracterul discriminator al criteriilor de acordare de locuințe sociale în orașul Cluj.
Prin SENTINŢA CIVILĂ Nr. 86/2018, Curtea de Apel Cluj hotărește:
Curtea apreciază că în mod legal şi temeinic s-a aplicat, prin Hotărârea nr. 531/27.09.2017 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Primarului Municipiului Cluj-Napoca o amendă contravenţională de 3000 lei, astfel că se va respinge acţiunea formulată de reclamanţii Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării şi Fundaţia „Desire”- Fundaţie pentru Deschidere şi Reflexie Socială, ca neîntemeiată.
[…]
…. curtea reţine că este justă afirmaţia (din partea Municipiului Cluj-Napoca, not[ editorială) că prevederile art. 43 al Legii nr. 114/1996 a locuinţei lasă deschisă lista categoriilor beneficiare de locuinţe sociale prin sintagma „…alte persoane sau familii îndreptăţite” şi lasă pe seama consiliilor locale libertatea de a stabili aceste „alte” categorii de beneficiari, art. 30 alin. 4 din HG nr. 1275/2000 prevăzând, de asemenea, că „criteriile de repartizare a locuinţelor din fondul locativ de stat, avute în vedere la alin. 2 nu sunt limitative; la acestea se pot adăuga de către consiliile locale şi alte criterii, în funcţie de situaţiile specifice existente pe plan local”.
Cu toate acestea, libertatea consiliilor locale de a stabili alte categorii de beneficiari şi alte criterii decât cele reglementate de lege nu poate încălca drepturile şi interesele persoanelor, în implementarea măsurilor prin care răspunde nevoilor locative ale diverselor categorii sociale Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca neputând favoriza o categorie în detrimentul altei categorii, cu atât mai mult cu cât în Legea nr. 114/1996, act normativ invocat de reclamanţi, se stipulează că accesul liber şi neîngrădit la locuinţă este un drept al fiecărui cetăţean.
… după cum se constată, discrepanţa între punctajele acordate pentru persoanele cu studii cel puţin universitare comparativ cu celelalte persoane este majoră, nefiind justificată obiectiv. Instanţa nu poate reţine ca fiind o justificare obiectivă împrejurarea că este necesar ca tinerilor care au studii înalte să li se asigure un început bun pentru un standard adecvat de viaţă, aspect invocat de reclamanţi, întrucât, dimpotrivă, studiile universitare sau chiar doctorale ale acestora sunt de natură să le asigure prin ele însele, cu o probabilitate ridicată, un standard adecvat de trai prin accesul cu mult mai facil la locuri de muncă şi, ulterior, la credite bancare imobiliare, comparativ cu cei fără studii sau cu studii primare, respectiv cu persoanele cu dizabilităţi permanente, care este mult mai probabil să nu beneficieze de aceleaşi avantaje economice.
Ca atare, în astfel de condiţii, acordarea unui punctaj ridicat persoanelor care au absolvit studii universitare sau doctorale, studii de natură să le faciliteze accesul la o situaţie economică adecvată, este de natură să discrimineze, neluând în considerare atât realităţile sociale care caracterizează zona în care unitatea administrativ-teritorială Municipiul Cluj se găseşte, dar şi prevederile art. 2 din Legea nr.112/1996.
Astfel, în ceea ce priveşte realităţile social-economice, potrivit Comisiei Europene, Regiunea Nord-Vest este, după Bucureşti-Ilfov, cea mai atractivă din punct de vedere economic dintre regiunile de dezvoltare ale României, fapt care se datorează, printre altele, pieţei dezvoltate a muncii şi salariilor… Or, este de natura evidenţei că, într-o astfel de regiune de dezvoltare, în care îşi desfăşoară activitatea 16 universităţi importante, absolvenţii de studii universitare sau doctorale au posibilităţi crescute de a accesa locuri de muncă favorabile din punct de vedere economic.
Totodată, curtea reţine că prevederile art. 2 lit. c din Legea nr.112/1996 definesc locuinţa socială ca fiind o locuință care se atribuie cu chirie subvenționată unor persoane sau familii, a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței, astfel că, în raport de aceste dispoziţii legale şi având în vedere cele mai sus arătate, cu atât mai mult nu se justifică obiectiv acordarea unui punctaj mai mare persoanelor care pot accesa facil, urmare a studiilor absolvite, o situaţie economică adecvată.
[…]
Stabilirea unor astfel de criterii este atribuită administraţiilor publice locale, însă din conţinutul legii rezultă în mod indubitabil că voinţa acurată a legiuitorului la fost aceea ca respectivele criterii să fie stabilite de aşa natură încât să fie determinate cele mai vulnerabile categorii de persoane, predispuse excluziunii sociale, circumscris obiectivului socio-juridic al legii.
Or, potrivit definiţiei legale a categoriei defavorizate, care include grupurile de persoane vulnerabile social, predispuse excluziunii sociale, aceasta cuprinde persoanele care fie se află pe o poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea cetăţenilor datorită diferenţelor identitare faţă de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere şi marginalizare.
Persoanele fără studii sau cu studii primare şi cu atât mai mult persoanele cu handicap sau dizabilităţi fac parte din categoria persoanelor defavorizate, acestea fiind printre primele categorii de persoane a căror plajă de oportunităţi profesionale, de angajare şi de asigurare a unui nivel de trai decent este extrem de redusă.
Condiţia acestora este de natură a-i marginaliza socialmente sub efectul generării unor serioase piedici în calea incluziunii lor sociale.
De facto, situaţia acestor categorii de persoane este exact cea pentru care reglementează dispoziţiile Legii nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, al cărei obiectiv este acela de a garanta accesul inclusiv la o locuinţă, în mod special al tinerilor, marginalizaţi social, prin poziţia socială periferică, de izolare, manifestată prin absenţa unui minimum de condiţii sociale de viaţă.
Mai mult, gradul redus de educaţie, subordonat absenţei studiilor, este asociat cu atât mai mult unor comunităţi etnice defavorizate, precum comunitatea etniei rome, prin sine una vulnerabilă, aflându-se atât pe o poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea cetăţenilor datorită diferenţelor identitare faţă de majoritate, cât şi confruntându-se cu un comportament de respingere şi marginalizare.
Or, stabilirea unui punctaj redus pentru criterii de genul absenţei studiilor sau studiilor primare, de numai 5 puncte, respectiv handicap, de 10 puncte, comparativ cu, de pildă, punctajul major pentru criterii de studii precum cele universitare şi doctorale, de 40 şi 45 puncte (de aprox. 40 de ori mai mare), generează efectul dezavantajării tocmai persoanelor plasate prin condiţia lor în categoria persoanelor defavorizate social.
Iar un asemenea dezavantaj echivalează cu un tratament de discriminare la accesarea unui serviciu administrativ sau a unor drepturi sau facilităţi, în speţă de natura locuinţelor sociale.
Potrivit dispoziţiilor art. 2, alin. 9 şi 10, coroborat cu art. 4 din OG. nr. 137/2000R, eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează şi prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor acţiuni afirmative, în vederea protecţiei persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea şanselor, precum în speţă persoanele fără studii sau cele cu handicap.
Iar neluarea unor asemenea măsuri echivalează cu violarea principiului nediscriminării în raport cu situaţia special a unor categorii de persoane, situaţie specială care impune prin natura sa măsuri speciale.
Acest fapt presupunea ca, în măsura în care nu se stabilea un punctaj al criteriilor avantajos (superior) pentru aceste categorii, echivalentul unor măsuri afirmative; măcar să nu fi fost stabilit un punctaj vădit dezavantajos, asociat unui tratament de discriminare la accesarea unui serviciu administrativ sau a unor drepturi sau facilităţi, în speţă de natura locuinţelor sociale.
[…]
Prin afirmarea argumentului de mai jos, reclamantul (Municipiul Cluj-Napoca, notă editorială) probează vădite carenţe de ordin logico-juridic cu privire la mecanismul interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale antidiscriminare administrate în speţă.
Combinând prevederile Legii nr. 114/1996 cu cele ale Legii nr. 116/2002 Legea privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca implementează o serie de măsuri prin care răspunde nevoilor locative ale diverselor categorii sociale. In unele cazuri, cum ar fi cele ale tinerilor care au studii mai înalte şi/sau locuri de munca, dar veniturile lor nu le permite accesul Ia locuinţele de pe piaţa rezidenţială şi/sau accesul la credite bancare imobiliare, accesul Ia o locuinţă socială Ie poate asigura un început bun pentru un standar adecvat de viaţă. Reglementarea pe plan local a condiţiilor de acordare a locuinţelor sociale, pornind de la scopul acestei forme de protecţie socială a categoriilor de persoane care au fost indicate în art. 43 din Legea nr. 114/1996 şi care datorită unor împrejurări de natură obiectivă nu au posibilitatea de a închiria o locuinţă la preţul pieţei sau să achiziţioneze o locuinţă în proprietate personală, este în concordanţă cu Strategia de Dezvoltare a Municipiului Cluj-Napoca 2014-2020, având ca scop dezvoltarea sustenabilă şi durabilă a comunităţii clujene. Prin urmare, raportat la situaţia specifică pe plan local, Cluj-Napoca fiind un oraş universitar, criteriul studiilor prevăzut de HCL nr. 150/2013, şi menţinut prin HCL nr. 434/2015, nu reprezintă un criteriu discriminatoriu, raportat la categoriile de persoane cărora li se adresează cu precădere prevederile Legii nr. 114/1996.
Față de argumentul de mai sus, pârâta Fundația Desire, a observat:
Ceea ce omit reclamanţii din strategia amintită este „Clujul incluziv” care a fost şi el parte integranta a strategiei şi ca atare a fost şi el adoptat de Consiliul Local. în acest capitol avem următoarele subcapitole: „Direcţia Strategica privind Fondul de locuinţe sociale” şi „Direcţia strategica privind desegregarea zonei Pata Rât”. Acestea definesc măsuri de asigurare de locuinţe sociale adecvate persoanelor cu venituri mici, şi în mod particular persoanelor cu domiciliul în Pata Rât. Observăm, că administraţia publică locală nu a aplicat măsuri care să fi pus în practica aceste prevederi ale strategiei, respectiv care să fi sprijinit şi alte categorii de persoane, care de asemenea nu au venituri care să le permită închirierea/achiziţionarea unei locuinţe de pe piaţă, dar nu au studii superioare. Astfel, în argumentarea sa de faţă, pornind de la criteriul de venituri mici, Consiliul Local şi Primarul mun. Cluj-Napoca îi favorizează pe cei cu studii superioare, şi îi discriminează pe cei cu studii mai reduse sau tară studii. Această diferenţiere inegală sau acest tratament inegal denota o discriminare clară faţă de categorii de persoane care au locuri de muncă în Cluj-Napoca (cum sunt persoanele cu domiciliul pe strada Cantonului), dar lucrează în domenii mai puţin prestigioase decât IT sau alte domenii considerate de vârf în Cluj-Napoca, cum este salubrizarea, curăţenia oraşului, etc.
[…]
Pentru aceste motive, în numele legii, Curtea hotărește:
Respinge acţiunea formulată de reclamanţii MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA prin PRIMAR şi PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, … în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII … şi FUNDAŢIA „DESIRE”- FUNDAŢIE PENTRU DESCHIDERE ŞI REFLEXIE SOCIALĂ, împotriva hotărârii nr. 531 din 27 septembrie 2017 emisă de CNCD, ca neîntemeiată.